• Sistemul energetic începea să fie alimentat cu energie solară, produsă în parcuri fotovoltaice racordate la rețeaua națională, din 2013. Dar de-abia din 2015 acest tip de energie asigură un flux zilnic de producție.
• Astfel, în 2015, energie fotovoltaică intrată în rețeaua Transelectrica ajungea la la o producție anuală de 1.238 GWh. În 2020, producția de-abia creștea la 1.350 GWh.
• Media zilnică era în 2020 de 154 MW așa cum reiese din calcule Green-Report făcute pe baza datelor Transelectrica. Pentru anul trecut, media zilnică a fost de aproape 244 MW.
• Asta înseamnă că în 2024, producția anuală a fost de 2.143 GWh, cam cât pentru 15,5 zile de consum energetic al întregii țări fie că e vorba de consumator industrial (firme), fie de consumator casnici.
• În aceste calcule nu intră și energia realizată de prosumatori, pentru că energia lor nu intră în sistemul național, ci doar produc pentru consumul propriu.
• Chiar și așa, în 2025, asociația de profil crede că prosumatorii vor produce 2.000 GWh, energie cât pentru 14,4 zile pe care nu o vor consuma din sistemul național.

În ianuarie 2020, România adopta Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice prin care urma ca până în 2030 să renunțe la energia pe cărbune și hidrocarburi nocive (păcură) și să-și crească producția de energie verde.

Până în 2030, România și-a propus ca producția din eolian și solar să poată acoperi echivalentul a aproape 123 de zile de consum mediu național de electricitate (o treime de an).

La nivelul lui 2020, România producea din eolian și fotovoltaic echivalentul a 59,4 zile din consumul anual (am luat consumul anual din 2024 ca unitate).

Energia fotovoltaică evoluează greu

Dacă în 2020 energia produsă din razelor soarelui acopereau 9,7 zile din necesarul de consum al României, după un deceniu situația s-a îmbunătățit cu doar aproape 6 zile.

În 2024, producție de energie fotovoltaică a acoperit consumul de energiei cât pentru 15,5 zile (diferență de 5,8 zile).

Dacă s-ar ține cont și de energia solară produsă de prosumatori, firmele și persoanele fizice care și-au montat panouri solare pentru consumul propriu. Energia acestora nu intră în rețeaua naturală.

Conform unei estimări oferite de Asociaţiei Prosumatorilor şi a Comunităților de Energie (APCE), producția acestora pe 2025 va depăși 2 TWh sau 2.000 GWh. Asta înseamnă cam cât 14,4 zile din consumul anual al României.

Dacă se trage linie:

• În 2015, producția de energie acoperea 9 zile
• În 2024-25, producție de energie se apropie de consumul pe 30 de zile.
• Practic, de-abia o lună nu este acoperită din producția de energie solară.

Energia eoliană chiar a pierdut energie cât pentru aproape 4 zile

Cât despre energia eoliană, cea produsă de vânt, producția anuală din 2024 a scăzut față de 20120.

Scăderea nu este mare, este cât jumătate de zi din consumul anual total al României.

Astfel, producția medie zilnic eoliană din 2014 a fost de 784 MW, iar producția anuală totală a ajuns 6.888 GWh, conform datelor Transelectrica. Producția anuală a însemnat cât consumul pe 49,7 zile dintr-un an.

Producția medie zilnică din 2024 a fost de 726 MW ceea ce a dus la producția anuală de 12,41% din consumul anual sau consumul cât pentru 46 zile (6.377 GWh).

Producția de energie eoliană a scăzut cu 511 GWh din 2020 până în 2024. Cantitatea este egală cu consumul zilnic al României pe 3,7 zile.

Rezultatul: lipsesc 47 de zile în care trebuia să avem energie complet verde

În 2020, România producea energie fotovoltaică și eoliană cât consumul a 59,4 de zile.

În 2024, România producea energie fotovoltaică și eoliană cât consumul a 61,5 zile.

Este adevărat, aici se pot adăugat și cele 14,4 zile de consum acoperite de prosumatori. Așadar, totalul este de 75,9 de zile.

În 2030, se estimează că România producea energie fotovoltaică și eoliană cât consumul a 123 de zile.

Mai exact, dacă în 2020 România și a propus ca până în 20230 să crească producția de energie solară și eoliană cât pentru a acoperi consumul a încă 63 de zile.

La jumătatea drumului, de-abia, s-au câștigat 16 zilei și au mai rămas 47. Iar din cele 16 zile câștigate, majoritatea (14,4) se datorează prosumatorilor și programele naționale care au finanțat panourile fotovoltaice individuale.

Lipsa investițiilor

Avansul lent în ceea ce ce privește producția de energie fotovoltaică și chiar regresul producției eoliene a fost notat și în străinătate.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energii Regenerabile (IRENA), țara găzduia aproape 3,1 GW capacitate instalată în energie eoliană la sfârșitul anului 2024. Aceasta atinsese un vârf de 3,24 GW cu un deceniu înainte.

Reprezentanții Asociației Prosumatorilor și a Comunităţilor de Energie au observat poate cel mai bine faptul că România a mai evitat să susțină investițiile în parcurile fotovoltaice.

Ca exemplu este luat Bulgaria, țară față de care România stătea puțin mai bine în 2020.

Acum, Bulgaria – o ţară de trei ori mai mică decât România, dar care vara, la orele prânzului, produce aproape 4.000 MW din parcurile sale fotovoltaice. În comparaţie, România atinge cu greu 1.500 MW din parcuri fotovoltaice. În plus, Bulgaria dispune dimineaţa şi seara de un excedent de energie nucleară şi termică, pe care îl exportă către România.

Analiza evoluției producției anuale din eolian și fotovoltaic (2015–2024)

Pentru a demonstra cât de încet evoluează producția de energie verde, eoliană și fotovoltaică în România, ne putem întoarce în urmă cu un deceniu.

Din 2015, sistemul energetic a început să fie alimentat constant cu energie solară.

Anul 2013 a fost primul an în care sistemul Transelectrica a fost aliment cu astfel de energie.

Evoluție Eolian 2015–2024: −317 GWh (scădere de 5%)

Evoluție Solar 2015–2024: +905 GWh (creștere de ~73%)

Creșterea energiei solare este de aproximativ 588 GWh, adică un plus de 7,4% pe parcursul a nouă ani.

Privind separat, fotovoltaicul a urcat de la 1 238 GWh în 2015 la 2 143 GWh în 2024, ceea ce reprezintă o dublare a producției (+73%).

În schimb, eolianul, care reprezintă ponderea dominantă, a înregistrat o ușoară scădere, de la 6 695 GWh în 2015 la 6 378 GWh în 2024 (–5%).

lanul din 2020

România și-a stabilit în Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (NECP) obiective clare pentru creșterea producției din surse regenerabile până în 2030, cu accent deosebit pe eolian și solar:

România vizează o capacitate totală instalată de energie de 31,3–32,3 GW până în 2030. Din aceasta, se estimează că aproximativ 5 GW vor fi proiecte noi doar de fotovoltaic (solar).

Consumul intern brut din surse regenerabile (SRE) în sectorul energiei electrice trebuie să ajungă la ~57,8% până în 2030.

Ponderea totală a energiei regenerabile (electricitate + alte forme) în consumul final brut al României este vizată la 38,3% până în 2030.

Strategia include și o estimare de creștere cu +130% a capacității fotovoltaice (+3.692 MW) și +60,7% pentru capacitatea eoliană onshore (+2.302 MW) între 2020 și 2030.

Transformând aceste cifre în zile de consum asta înseamnă că până în 2030, România și-a propus ca producția din eolian + solar să poată acoperi echivalentul a ~123 de zile de consum mediu național de electricitate (≈ o treime de an).

Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC / NECP) a fost adoptat de România în ianuarie 2020 și a fost propus de Comisia Europeană în 2019.

România a depus o variantă actualizată a PNIESC în decembrie 2023, unde au fost ajustate țintele pentru regenerabile (38,3% din consumul final brut, ~57,8% din electricitate, +5 GW solar, +2,3 GW eolian).

România a renunțat neoficial la planul din 2020

Ministerul Energiei speră ca până în 2030 să crească producția de energie electrică nu din surse verzi, ci din hidrocarburi.

Mai exact, este vorba de gazul din Marea Neagră care ar trebui să fie folosite în mai multe centrale electrice care vor fi inaugurate chiar de la sfârșitul acestui an, așa cum a prezentat Green Report chiar luna trecută.

Până acum, producția de energie electrică din gaze este sub 15%, conform datelor Transelectrica.

Însă, chiar din 2026, odată cu investițiile în centrale pe bază de astfel de hidrocarburi, producția de energie pe bază de gaze ar putea ajunge până la 50%, conform datelor Ministerului Energiei.

Gazul și energia nucleară au fost incluse ca „activități de tranziție” pentru finanțări de Comisia Europeană în urma crizei energetice și a războiului din Ucraina.

De fapt, argumentul cel mai serios al părții române este o analiză realizată de Transelectrica, compania de stat care se ocupă de administrarea sistemului energetic național, la finalul anului 2024.

Conform documentului transmis la Bruxelles Transelectrica avertizează că România riscă dezechilibre majore și chiar pene de curent dacă renunță prea repede la producția clasică de energie, în special cea pe bază de cărbune.

În analiza privind necesitatea instalațiilor de stocare, compania subliniază că „sistemul energetic devine tot mai vulnerabil din cauza producerii intermitente din surse regenerabile și a scoaterii din funcțiune a centralelor clasice, inclusiv cele pe lignit și huilă”.